În Paradis curg râuri de lapte şi miere. Ai auzit, probabil. Iar preafericitele care au ajuns acolo nu mai au probleme cu dieta. Se hrănesc foarte gustos, foarte sănătos şi îşi păstrează pentru eternitate talia impecabilă.
E o veste bună. Aşa că merită să bem un pahar cu lapte. Nu chiar în momentul acesta. Ai răbdare încă puţin. Aşează-l pe masă. Nu contează dacă lipseşte din frigider. Imaginează-ţi pur şi simplu că ai în faţa ta un pahar plin cu lapte. Şi îl priveşti atent. Ce culoare are lichidul?
Este alb, sigur că da, oricine ar fi răspuns aşa la întrebare. Iată, aşadar, tendinţa naturală este să definim, să descriem un lucru prin ceea ce reprezintă el, nu prin ceea nu reprezintă. Nimănui nu i-a dat prin minte să spună, de exemplu, despre laptele din pahar: «Este un lichid care nu e negru. Sau… are o culoare diferită de roşu.»
Oare de ce nu păstrăm simplitatea acestei atitudini şi când vine vorba despre sexe? Nu te-a suprins niciodată că femeile când vorbesc despre bărbaţi sau bărbaţii când vorbesc despre femei spun «sexul opus»? De ce tocmai «opus»? Pentru că sunt două sexe? Atunci ar trebui să spună «sexul celălalt», nu opus. Ce anume reflectă din subconştientul colectiv o asemenea expresie? Este desigur sugerată ideea de luptă, de competiţie, de… contradicţie.
Dar ce au de împărţit ei şi ele? Nimic de împărţit, ci dimpotrivă, au totul de explorat împreună. Ce teritoriu ar putea ele să cucerească bărbaţilor? Îţi imaginezi unul din marile stadioane sportive pline cu femei? Niciodată, poate doar dacă acolo se oferă gratuit parfumuri franţuzeşti.
Dar lăsând gluma, ce anume din acţiunile specific feminine ar putea să însemne vreodată o ameninţare pentru bărbaţi? E ca şi cum ai crede că Luna poate să ia locul Soarelui. Sau ca şi cum te-ai gândi că emisfera cerebrală stângă e ameninţată de emisfera cerebrală dreaptă. Există, într-adevăr, un război surd între sexe, dar nu reflectă o stare de lucruri obiectivă. Este mai degrabă un clişeu de mentalitate.
În ADN-ul relaţiei bărbat-femeie nu este înscrisă informaţia competiţiei. Toată această poveste este o greşeală care s-a făcut cândva, în trecutul omenirii, şi apoi s-a perpetuat. Iar acum se vorbeşte despre lupta aceasta ca şi cum ar fi ceva real. Desigur, femeile nu au avut multă vreme acces la anumite profesii, la anumite drepturi sociale. Au existat mişcări care au luptat pentru echitate socială şi lipsa discriminării sexuale, iar secolul XX a repus în drepturile fireşti femeia.
Merită să ne întrebăm însă: Este femeia mai liberă azi ? Ce crezi ? Drepturile nu înseamnă libertate. Îţi revendici drepturile şi societatea ţi le acordă. E vorba de o atitudine de aşteptare, o atitudine de dependenţă. Libertatea nu se revendică, se cucereşte. Este un proces interior care nu depinde de bunavoinţa sau de spiritul de justiţie al cuiva. Trăim vremuri atât de dramatice tocmai pentru că în pofida multor drepturi pe care societatea a ajuns totuşi să le acorde cetăţenilor ei, nu întâlnim prea mulţi oameni liberi.
Aşadar de ce să lupte femeia cu bărbatul, pentru care libertate? Esenţa feminităţii nu va putea niciodată să detroneze esenţa masculinităţii. Şi nici bărbatul nu va putea vreodată să detroneze femeia. Ei nu sunt făcuţi să se înfrunte unul pe celălalalt, sunt făcuţi să se completeze. E simplu de fapt. Numai că este nevoie de o modificare de mentalitate. Există încă misogini, bărbaţi care dispreţuiesc femeile sau le privesc cu o superioritate sinucigaşă. Misoginii sunt însă oameni nefericiţi. Si nu numai misoginii, ci şi femeile care preferă să desconsidere bărbaţii, să-i nege, să-i încadreze în clişee.
Lupta cu "sexul opus" este imaginea scindării dramatice în care trăim. Dar nu noi suntem sub vremuri, ci vremurile sub noi. De aceea putem alege să privim ca pe un dar ceea ce suntem fiecare în parte şi ceea ce ne îmbogăţeşte în întâlnirea cu perechea noastră. Îi purtăm deja imaginea în adâncul propriului suflet. Bărbaţi sau femei, cu toţii avem nostalgia unităţii, a întregului. Iubirea ne ghidează pe drumul de întoarcere. Umăr lângă umăr cu cel/cea care ne face să ne reamintim mai repede că androginul nu este doar un mit antic. Este destinul nostru cel mai înalt.